Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, intenționează să consolideze controlul asupra fondurilor UE printr-o restructurare majoră, care ar fuziona departamentele responsabile de reforme și de fondul de recuperare post-COVID, scrie Politico, informează Mediafax.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, plănuiește o reorganizare semnificativă a personalului pentru a întări controlul asupra bugetului comun al Uniunii Europene, evaluat la 1,2 trilioane de euro. Conform unor surse din cadrul Comisiei, aproape 200 de oficiali din departamentul de reforme al Comisiei vor fi fuzionați cu unitatea responsabilă de gestionarea fondului post-pandemic al UE.
Restructurarea ar avea drept scop extinderea modelului „cash-for-reforms” (bani pentru reforme), aplicat inițial fondului de recuperare, la următorul buget pe termen de șapte ani al Uniunii, care va intra în vigoare în 2028. De asemenea, ar ajuta la întărirea controlului lui von der Leyen asupra distribuției fondurilor, având în vedere că unitatea de recuperare este direct sub conducerea sa.
Noua abordare propusă de von der Leyen presupune ca statele membre să implementeze reforme economice semnificative în schimbul accesului la fondurile UE.
De asemenea, președinta Comisiei a sugerat crearea unor planuri naționale personalizate, care să lege plățile de reforme și investiții. Însă, propunerea va trebui să fie aprobată în unanimitate de toate cele 27 de state membre ale Uniunii înainte de a fi implementată.
Restructurarea ar reduce influența actualului comisar pentru fonduri regionale, italianul Raffaele Fitto, care ar pierde controlul asupra departamentului de reforme, o funcție ce i-a fost atribuită pe lângă rolul său de vicepreședinte al Comisiei, informează sursa citată. În ciuda criticilor din partea unor grupuri politice, acest plan trebuie să fie aprobat de noua Comisie, ce se va instala pe 1 decembrie.
Criticile față de departamentul de reforme au fost exprimate de-a lungul timpului, iar unii oficiali din cadrul Comisiei consideră că acesta a devenit o „mașină de bani” ineficientă, în care fondurile sunt folosite adesea pentru a finanța organizații internaționale sau consultanți în loc să sprijine direct guvernele naționale.