Pe scurt: histograma este graficul care arată câtă lumină există în fiecare zonă a fotografiei, iar compensarea expunerii este butonul cu care corectezi rezultatul când aparatul se înșală. Dacă graficul este lipit de stânga, cadrul e prea întunecat; dacă e lipit de dreapta, e prea luminos. O corecție de o treaptă, în plus sau în minus, rezolvă de obicei problema.
Ecranul aparatului poate păcăli: într-o cameră întunecată pare luminos, iar în soare pare mai întunecat. Histograma nu depinde de lumina din jur, așa că este un reper mai sigur decât ochiul.
Ce arată histograma, concret?
Histograma arată câți pixeli din imagine sunt negri, gri sau albi, de la stânga la dreapta. Partea stângă reprezintă umbrele, mijlocul tonurile medii, iar dreapta zonele luminoase. Un cadru echilibrat are, de regulă, grafic răspândit pe toată lățimea, fără să urce brusc la margini. Nu există o formă „corectă” pentru toate scenele: o fotografie cu zăpadă va avea grafic spre dreapta, iar una de noapte, spre stânga.
Cum recunoști o expunere greșită?
Recunoști o expunere greșită după felul în care graficul se oprește la margini. Dacă el este tăiat brusc în dreapta, zonele albe și-au pierdut detaliile și nu mai pot fi recuperate. Dacă este tăiat în stânga, umbrele au devenit negru complet. Multe aparate au și avertizare de zone „arse”, care clipește pe ecran și îți arată exact locurile problematice.
- grafic grupat în stânga: cadru subexpus, prea întunecat;
- grafic grupat în dreapta: cadru supraexpus, prea luminos;
- grafic strâns în mijloc: imagine fadă, cu contrast mic;
- grafic lipit de ambele margini: contrast foarte mare, scenă dificilă.
Ce este compensarea expunerii și când o folosești?
Compensarea expunerii este o corecție pe care o ceri aparatului față de măsurătoarea lui automată, exprimată în trepte, de exemplu +1 sau −0,7. O folosești în moduri semiautomate, când lași aparatul să aleagă o parte din setări. Pe scene foarte luminoase, cum sunt plaja sau zăpada, aparatul tinde să le facă prea gri, deci adaugi lumină. Pe scene întunecate cu un punct luminos, el le face prea luminoase, deci scazi.
Cum corectezi pas cu pas pe teren?
Corectezi în câteva secunde, dacă urmezi aceeași ordine de fiecare dată. Fă o fotografie de probă, uită-te la histogramă, apoi ajustezi compensarea cu o treaptă și verifici din nou. Dacă fotografiezi în format RAW, ai mai multă marjă la editare, mai ales în umbre, însă zonele albe pierdute rămân pierdute.
- Fotografiază cadrul fără modificări.
- Citește histograma și avertizarea de zone arse.
- Mută compensarea spre plus sau minus, cu o treaptă.
- Refă fotografia și compară.
- Reține corecția dacă lumina rămâne aceeași.
Cum aplici asta la o seară de sărbători?
La o masă festivă, lumina de interior este slabă și caldă, iar aparatul tinde să subexpună chipurile din cauza luminilor strălucitoare din fundal. Corectează cu +0,3 până la +1 și urmărește să nu se ardă becurile.
Până atunci, pregătește-ți din vreme cadourile și cumpărăturile, ca să ai timp de fotografii; idei despre cum eviți întârzierile și prețurile umflate la cumpărăturile de sărbători găsești pe site-ul The Photographer. Iar pentru fundamentele teoriei, ghidul Tot ce trebuie să știi despre expunerea explică relația dintre diafragmă, timp și sensibilitate.
Întrebări frecvente
Histograma de pe aparat este aceeași cu cea din programul de editare?
Nu întotdeauna. Cea de pe aparat se calculează de obicei pe previzualizarea JPEG, nu pe fișierul RAW, așa că poate arăta mai prost decât datele reale. Folosește-o ca reper orientativ.
Cât de mult pot corecta o fotografie la editare?
Într-un fișier RAW poți corecta de obicei o treaptă sau două fără urme vizibile. În JPEG marja este mai mică, iar zgomotul din umbre apare repede.
Trebuie să am histograma activă tot timpul?
Nu. Este utilă când lumina este dificilă sau schimbătoare. Pentru scene obișnuite, o privire rapidă la fotografie este de ajuns.
Exersează câteva zile într-o singură locație, la ore diferite, și vei învăța repede cum se schimbă graficul odată cu lumina.

