Declarația unică este formularul prin care persoanele fizice cu anumite venituri, în special cele din afara salariului, își declară veniturile și, după caz, datoriile fiscale către stat. O depun, în general, cei care obțin venituri din activități independente, chirii sau investiții. Detaliile se verifică mereu la ANAF, pentru că regulile se pot actualiza de la un an la altul.
Pentru explicații pe înțelesul tuturor despre taxe și obligații, puteți consulta FiscalPress, ca punct de plecare înainte de a vă apuca de formular. Informațiile de acolo vă ajută să înțelegeți noțiunile de bază, iar apoi, pe materialele FiscalPress, puteți aprofunda subiectele care vi se aplică direct.
Pasul 1: stabilești dacă ai obligația de a o depune
Prima întrebare este simplă: ce fel de venituri ai realizat în anul fiscal? Salariul singur, reținut la sursă de angajator, nu cere de obicei declarație. Situația se schimbă dacă aveți și venituri din chirii, din activități independente, din drepturi de autor sau din alte surse fără reținere integrală la sursă.
Depun declarația și persoanele care vor să direcționeze o parte din impozit către o organizație nonprofit sau care trebuie să achite contribuții sociale pentru anumite tipuri de venit. Nu presupuneți nimic: verificați regulile în vigoare și, dacă aveți mai multe surse de venit, analizați-le pe fiecare separat, pentru că tratamentul fiscal poate diferi de la una la alta.
Pasul 2: strângi documentele necesare
Înainte de a deschide formularul, adunați tot ce dovedește veniturile și cheltuielile deductibile. Pregătirea din timp scutește de căutări în ultimul moment.
- contractele de închiriere sau de prestări servicii;
- facturile emise și chitanțele încasate;
- documentele pentru cheltuielile pe care legea le permite să le deduceți;
- datele personale și cele ale bunurilor care generează venit;
- declarațiile sau deciziile din anii anteriori, dacă există.
Pasul 3: accesezi formularul și îl completezi
Declarația se depune online, prin spațiul privat virtual al contribuabilului, sau pe suport hârtie, la ghișeul administrației financiare. Varianta electronică este de regulă mai rapidă și lasă o dovadă clară a depunerii.
Completați secțiunile care vi se aplică, nu pe toate. Citiți cu atenție instrucțiunile din formular și verificați de două ori sumele, pentru că o cifră greșită atrage corecturi ulterioare. Dacă nu sunteți sigur la un câmp, cereți lămuriri înainte de depunere, nu după. Un formular completat în grabă costă de obicei mai mult timp decât unul făcut cu calm, în două sesiuni.
Pasul 4: depui la termen și păstrezi dovada
Termenul anual este fixat de lege, iar depășirea lui poate atrage sancțiuni. De aceea este bine să nu așteptați ultima zi, când platformele sunt aglomerate. După trimitere, descărcați și salvați confirmarea.
Dacă ați greșit ceva, declarația poate fi rectificată prin depunerea uneia noi. Păstrați toate documentele care stau la baza cifrelor, pentru eventualele controale, într-un dosar clar, pe hârtie sau în format electronic, în ordine cronologică.
Greșeli care se repetă
Cele mai frecvente probleme sunt omiterea unei surse de venit, confuzia între venit brut și net și calculul greșit al contribuțiilor. Alte erori țin de datele de identificare sau de lipsa documentelor justificative.
Pentru situații mai încâlcite, un specialist este de ajutor. Despre rolul contabilului și despre organizarea evidențelor, citiți și secțiunea dedicată contabilității.
Recomandare practică
Notați-vă în calendar o dată-limită proprie, cu câteva săptămâni înainte de termenul oficial, și începeți strângerea actelor atunci. Iar pentru lămuriri fiscale clare, reveniți la FiscalPress, apoi confirmați orice detaliu direct pe site-ul autorității.
