Prima lună într-un loc nou de muncă trece ca un tren expres. Numele colegilor, parolele, programele, modul în care se cer concediile, locul în care se ia cafeaua: toate cer atenție, iar la sfârșitul zilei nu mai rămâne energie pentru nimic altceva. Noi, cei care am schimbat joburi de câteva ori, știm cum se termină povestea. Lucrurile personale se amână. Programarea la medic, ordinea în bani, plimbarea de seară, telefonul către un prieten rămân pe lista de mâine, iar mâine se transformă în luna viitoare. Ne-am hotărât, de la un moment dat, să facem altfel, cu un plan simplu, adaptat unui om care are puțin timp.
De ce amânăm tocmai ce ne-ar ajuta
Un job nou aduce o încărcătură mentală pe care o subestimăm. Mintea ține minte zeci de detalii noi și, ca să facă loc, scoate afară lucrurile pe care le credea sigure. De aceea ne trezim, după două luni, că nu am mai fost la dentist, că nu știm exact ce scrie în contract și că ultima dată când am mers pe jos fără să alergăm a fost în vacanță.
Aparent, nu avem timp. În realitate, ne lipsește un moment clar în care să ne ocupăm de aceste lucruri. Programul de lucru ne ocupă dimineața, drumul ne ocupă seara, iar weekendul ne trebuie pentru odihnă și pentru familie. În aritmetica asta, ce nu e urgent nu își găsește niciodată locul.
Am observat că proaspăt angajații sunt mai predispuși la amânare decât ceilalți, din două motive. Vor să facă o impresie bună, deci muncesc mai mult decât ar trebui, și nu știu încă ce li se permite. Nu îndrăznesc să ceară o după-amiază liberă pentru un control, de teamă să nu pară neimplicați.
Soluția nu este să muncim mai puțin, ci să ne rezervăm din timp, ca pentru orice altă întâlnire importantă, momentele care nu au termen-limită și care, tocmai de aceea, dispar.
O imagine care mi-a rămas în minte: o colegă dintr-o echipă în care am lucrat cândva ținea pe monitor un bilet galben cu o singură propoziție, sună la clinică. Timp de șase săptămâni, biletul a stat acolo, iar ea a trecut pe lângă el de sute de ori. Într-o zi a hotărât să dea apelul în pauza de prânz, doar ca să scape de bilet. Totul a durat trei minute, nu trei ore, cum își imagina.
Cele trei zone care se strică mai întâi
Dacă ne uităm cu atenție, amânările se strâng în jurul a trei zone. Prima este banii: nu știm cât primim exact, ce rețineri apar pe fluturaș, dacă firma oferă beneficii și cum se cer. A doua este sănătatea: controalele pe care le-am fi făcut oricum, dar nu am găsit ziua. A treia este viața din afara muncii: prietenii, hobby-urile, cele câteva ore în care nu răspundem nimănui.
Pentru bani, un prim pas fără dramă este să citim contractul și fluturașul cu un pix în mână și să subliniem ce nu înțelegem. Apoi punem întrebări la resurse umane, calm, ca un om care vrea să știe unde se află. Nu cerem favoruri, cerem clarificări, iar un angajator serios le tratează ca atare.
Tot la capitolul bani intră și obiceiul de a lăsa deoparte o sumă mică în fiecare lună, chiar dacă la început pare ridicolă. Nu spunem cât sau unde, pentru că situațiile diferă, iar pentru decizii serioase merită un sfat de la un specialist. Spunem doar că obiceiul, odată prins, contează mai mult decât suma, și că primul salariu de la un loc nou este momentul cel mai bun să-l începi.
Merită să ținem și un dosar cu actele de la job: contractul, anexele, adeverințele, mesajele importante de la resurse umane. Când ai nevoie de ele peste doi ani, vei fi recunoscător că au stat la un loc.
Pentru sănătate, principiul este banal: nu așteptăm să ne doară. Un control de rutină nu înseamnă că suntem bolnavi, ci că vrem să știm cum stăm, iar un medic este cel care poate spune ce anume se verifică și cât de des, în funcție de vârstă și de istoric.
Pentru viața personală, cel mai bun lucru este să protejăm două seri pe săptămână. Nu e nevoie de planuri complicate, e suficient să știm că acele seri sunt ale noastre.
Când ne trebuie idei pentru partea de rutine, mutăm atenția spre materiale despre obiceiuri sănătoase de zi cu zi. Pe Bizz-Yo, printre altele, găsești idei de lifestyle care pot completa planul, de la organizarea timpului liber până la mici schimbări în felul în care trăiești.
Un plan de o singură pagină
Planurile mari ne obosesc înainte să le începem. De aceea, pe o foaie de hârtie scriem doar trei rânduri: ce rezolv luna aceasta, ce rezolv peste trei luni, ce las deliberat deoparte. Ultimul rând e cel mai important, pentru că ne dă voie să nu facem totul.
În prima coloană intră lucrurile mici: o programare, un apel, o întrebare adresată cuiva. În a doua, lucrurile care cer pregătire, cum ar fi o discuție despre salariu sau un abonament la sală. În a treia, ce nu ne trebuie acum, oricât de tentant ar suna.
Planul stă pe birou sau pe frigider, la vedere. Duminică seara îi dăm zece minute: bifăm ce s-a făcut, mutăm ce nu s-a făcut, adăugăm un singur lucru nou. Nu mai mult de unul, pentru că ritmul trebuie să fie suportabil.
Un detaliu care ajută enorm: scrie fiecare punct ca pe o acțiune, nu ca pe o intenție. Nu ordine în bani, ci citesc fluturașul și notez trei întrebări. Nu sănătate, ci sun și mă programez. Verbele concrete îți spun exact ce faci la prima oră liberă, fără să mai stai să te gândești de unde începi.
Planul are și un rol psihologic. Când vezi pe hârtie ce ai de făcut, anxietatea difuză, cea care te urmărește fără să știi de ce, se transformă într-o listă finită. Poate părea puțin, dar mulți dintre noi am simțit o ușurare reală doar scriind lucrurile jos.
Controalele de rutină, o programare ca oricare alta
Cuvântul control sperie pe mulți oameni tineri, care se simt sănătoși și cred că nu au ce căuta într-un cabinet. Realitatea e că scopul unui control de rutină este să te liniștească, nu să te sperie. Iar liniștea, într-o perioadă cu multe schimbări, este un câștig în sine.
Nu suntem în măsură să spunem ce analize trebuie făcute, iar fiecare om are un istoric diferit. Ce putem spune este că merită să vorbim cu medicul de familie și să întrebăm direct: ce ar fi bine să verific, ținând cont de vârsta mea, de ce a avut familia mea și de modul meu de viață? Răspunsul poate fi scurt sau poate cuprinde câteva programări.
Un material de pe același site, despre controale medicale de rutină care merită prioritizate, poate fi un bun punct de plecare pentru întrebările pe care le ducem la cabinet, fără să înlocuiască vizita în sine.
Dacă programul nu ne permite să ieșim în timpul zilei, spunem simplu și politicos șefului direct că avem o programare medicală și când revenim. De obicei, oamenii înțeleg. Ceea ce nu înțelegem noi este de ce am așteptat atât.
Și încă un lucru despre timp: o programare la cabinet cere, de obicei, o oră sau două, dar cere și o stare de spirit. Dacă mergem grăbiți, cu ochii în telefon, uităm să punem întrebările pe care le aveam. De aceea ne scriem pe un bilet, în prealabil, trei lucruri: ce am observat în ultima vreme, ce medicamente sau suplimente luăm, ce vrem să aflăm. Medicul va aprecia ordinea și vom pleca mai liniștiți.
Cum rămânem consecvenți, fără prea mult efort
Un plan nu se ține singur. Cel mai bun truc pe care l-am învățat este să-l legăm de ceva ce facem oricum. Programarea la medic o facem în timp ce bem cafeaua de dimineață. Citim fluturașul în ziua în care îl primim, nu a doua zi. Plimbarea de seară începe imediat ce părăsim biroul. Legătura cu un gest deja stabilit scoate din ecuație decizia, iar deciziile mici repetate sunt cele care ne obosesc cel mai mult.
Mai funcționează și recompensa mică. După ce ne-am rezolvat o programare sau am pus ordine în acte, ne oferim ceva plăcut: o prăjitură, o seară la film, un episod dintr-un serial. Nu pentru că am merita o medalie, ci pentru că creierul învață repede ce îi aduce satisfacție și va căuta să repete.
Ajută și un martor. Un prieten, un coleg, un partener căruia îi spunem ce ne-am propus și îl rugăm să ne întrebe peste o lună cum a mers. Nu ca să ne controleze, ci ca să avem un motiv să nu amânăm.
Și cel mai important, ne iertăm. Săptămâna în care nu am bifat nimic nu strică luna. Luăm planul de unde l-am lăsat și mergem mai departe, fără regrete.
Ce facem săptămâna viitoare
Luăm o foaie de hârtie și scriem trei rânduri. Alegem un lucru mic de rezolvat până vineri: un telefon, o programare, o întrebare. Îl notăm cu data și cu ora.
Iar când vineri seara îl bifăm, ne dăm voie să fim mulțumiți. Un job nou este o aventură lungă, iar planul de o pagină o face mai ușor de dus.
